Dincolo de om

Mi ar fi de 10.000 de ori mai simplu sa inchid ochii si sa iau trecutul de mana, sa fug cu el prin lumea asta mare . Mi ar fi mult mai simplu sa raman acolo si sa inchid lespezile gandurilor mele cu zavoarele uitarii .As prefera sa traiesc o vesnicie acolo unde nimic nu ma doare si nimeni nu ma supara si norii nu sunt niciodata negrii si grei si  sa nu port amaraciunea pe mine, ca pe niste grade de general ce ma disting de restul si ma eticheteaza drept diferita .Mie mi e mai usor sa intorc capul si sa privesc drumul inapoi si sa ma pierd in detaliile pasilor vremii trecut.
       Dar ceea ce mi pare mie mai usor sau mai simplu …ma omoara defapt .Cred in vorbele imprastiate pe o masa care mi rasunau in ureche cand mi a fost cel mai greu. “Tu  , esti speranta cauzelor pierdute.Iar viata ta , draga mea, este o cauza pierduta.”
     Gaseste sens ei , gaseste sens lucurilor din jur si abia atunci vei trai in pur adevar.”
      Sunt vorbe mari si adesea imi place sa ma ascund dupa degete si sa pretind ca nu le stiu sensul , dar nu pot sa mint. Eu le cunosc cel mai bine, eu le am cantat adesea-n versuri si le am bestemat cand s-au infipt in mine ca niste sageti cu otrava. Iar eu, in mine ,vad mai departe decat ochii lor, ceva mai presus de om si am construit singura din mine arma izbandei caci stiu ca:

-Ochii mei au desenat la baza un orizont , desi orizont nu este in marea involvurata a vietii decat foarte departe si extreme de greu de ajuns la el.

-Inima mea mereu este o corabie pe care pluteste viata mea si a multora care sunt legati direct de ea.

-Mana mea stanga este o cupa !Cu ea prind lacrimile nesfarsite atunci cand norii apasa prea greu pe mine; iar cea dreapta ,este o vasla imensa cu care razbesc valurile pentru ca, corabia inimii mele sa nu pluteasca in van .

-Picioarele s-au ancorat in pamant viu  si chiar de trupul se apleaca la vijeliile ce ajung asupra-i, el nu se frange niciodata.A facut radacini din fiecare moment frumos , din fiecare raza de soare si orice magaiere .

-Iar sufletul meu este o panza .Iar cand vantul vietii sufla, inalta biruitor un blazon cu doua fete . Pe una din fete : leul  puternic si neinfricat care lupta pentru supravietuire ; iar pe cealalta fata, un fluture gentil si gingas dar  frumos si inteligent….