Ceasul de dinainte de ivirea zorilor ma impinse si mai adanc in vis. De data asta imi paru ceva mai mult decat un vis , caci daca ar fi sa judec dupa cursul evenimentelor am trait acolo epoci la rand , nu clipe. Ma trage usor de mana si ma poarta din nou prin camera mea rece si ma aduce in pragul unei usi imense din piatra .Talpile goale imi ingheata rapid pe treptele reci. Imping puternic in usa si reusesc sa mi croiesc drum prin micuta deschizatura. Sunt amortita si tot corpul mi e greu ,dar usor , usor ,reusesc sa ma misc , iar in urma mea doar mantia taraie pe jos. Desi incaperea e invaluita in intuneric si ochii mei inca nu sunt obisnuiti cu lumina atat de putina , reusesc sa mi dau seama ca sunt intr-un salon cochet . Sunt tot soiul de picturi pe pereti iar din mijlocul tavanului atarna impunator un imens candelabru care lumineaza frumoasa incapere. Remarc imediar , insa , ca mi e foarte frig.Este chiar mai frig decat in camera mea , camera din care visul m-a rapit. Razele lunii bat usor prin ferestrele mari si lasa lumina blanda sa intre in incapere si sa decoreze totul intr un mod destul de misterios.Constat ca in parte opusa a salonului se afla niste trepte care duc spre etajul superior .Nu ezit mult timp si deja urc pe ele . Incaperea de la capatul scarilor are usile intredeschise iar dinauntru se vad lumanari a caror flacara palpaie incet .Un dormitor imens troneaza in fata ochilor mei. Primul lucru pe care imi arunc ochii este patul . Caut cu privirea pe cineva sau ceva . Nu e nimeni aici ! E doar un pat ravasit, in care, se pare ca, cineva a dormit, dar s a trezit cu mult inainte ca eu sa fi ajuns acolo. Traversez acel dormitor si ajung pana langa usa de la balcon . Ies pe balcon , iar aerul rece al noptilor de iarna ma izbeste puternic in fata. Las usa dupa mine larg deschisa , iar brizele reci de vant infoaie atat perdele de la ferestre cat si mantia subtire care atarna in urma mea. Vantul rece al noptii ma ingheata complet si ma tine prizoniera lui , acolo , minute in sir. Tot corpul mi e inghetat si mintea ii comanda sa se miste dar se pare ca nu ma mai asculta .Trupul meu ramane neclintit si nepasator la nevoia mea de a cauta cea mai mica sursa de caldura."Oropsită noapte, urletul vântului imi intră în oase.Un vânt ca acesta, plin de voci,urlă ancestral la mine...spunând povesti.Toate vocile vantului se împletesc într-una singură.O voce este diferită.O singură voce, şoptind acolo,spionând din întuneric...Acest diavol nenorocit..."Usa dormitorului se tranti dintr-o data puternic ,iar in incapere isi facu aparitia un om .Ajunse repede in dreptul meu si sta chiar foarte aproape de mine si desi imi este foarte teama de acel strain ,am o curiozitate imensa sa aflu cine este ,pentru ca, nu pot in nici un fel sa vad vreo trasatura a chipului lui. Imi ia mainile mele reci in mainile lui calde si cu capul plecat ma indeamna sa deschid ochii si sa fug din acel loc daca cred ca acela este un univers paralel si locul meu nu e acolo.Inainte de mai spune ceva , aripi imense ma cuprind si ma invaluie cu caldura lor , iar in urmatorul moment ma aflu din nou in camera mea rece , scaldata in primele raze ale soarelui de dimineata. M -am trezit de zeci de ori din acest vis, indemnata sa deschid ochii daca cred ca acela nu e locul meu. Dar de ce n ar fi ? Am urcat de zeci de ori acele scari si aceiasi stranoare de aripi m a trimis iar si iar in lumea mea .
